Daca navigati in continuare pe acest site fara a schimba setarile privind cookie-urile, vom presupune ca acceptati sa primiti toate cookie-urile de pe acest site. Puteti schimba setarile privind cookie-urile in orice moment. Pentru a afla ai multe, cititi Politica de utilizare cookies.
Este situată la contactul a cinci unități de relief, Munții Iezer-Păpușa, Munții Făgăraș, Munții Piatra Craiului, Munții Leaota și Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele
Citeste mai mult
<p>Este un loc retras. Este mai putin cunoscut insa face parte din Rezervatia naturala.</p>
<p>Grohotiș (plural grohotișuri) se numește o îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase, care s-au prăvălit din munți sau au fost aduse de ghețari. Grohotișurile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semi-fixe. Prin extensie, cuvântul grohotiș desemnează atât o rocă sedimentară formată din acest material, cât și o porțiune de teren acoperit cu roci dezagregate.<br /> Un termen popular, echivalent cu "grohotiș" este cuvântul horj. De exemplu, Horjul Mare este o denumire alternativă pentru Marele Grohotiș din Piatra Craiului.<br /> Sursa: wikipedia</p>
<p>În comuna Dragoslavele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a schitului Dragoslavele (sfârșitul secolului al XVII-lea, strămutată în 1949); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Joseni (1661); și biserica „Înălțarea Domnului”-Suseni (1745). Tot de interes național sunt considerate a fi și șapte cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare: cele două cruci de piatră ale lui Lupu Vameșul (una din 1692 aflată în zidul curții Dima de la nr. 590, și alta din 1716 aflată pe dreapta șoselei spre Rucăr); crucea lui Coman Pârcălabul (1724) aflată pe șoseaua Târgoviștei în „Valea Năcii” în troiță nouă; cea de pe „Dealul Naca” în cimitirul creștin după evanghelie (1674); cea din zidul casei Dumitru Arsu; cea din centru din fața casei nr. 162 (ambele din 1632–1654); și cea de pe zidul de incintă al bisericii „Înălțarea Domnului”-Suseni (1665).</p> <p>Sursa: wikipedia</p>